DE LA SAGA INFANTIL

EL PRETIL

Sentados en la infancia
veíamos pasar las hembras
y éramos hombres lanzando palabras
espiadas en las esquinas
y quedábamos deslumbrados
ante el poder de las caderas
en ese juego de nalgas descomunales
que nos decían cosas deliciosas
sólo intuidas
Tanta redondez por las ramas de las calles
nos saturaban los ojos
y hacían de las manos
caricias perdidas en nuestros cuerpos
Mirábamos cabellos largos hasta los sueños
haciendo burbujas por los oídos
y se reían de tan pequeños
Unas devolvían sonrisas de bocas pintadas
como caramelos
otras nos mandaban al estudio
Y el tío aguafiestas a mi madre:
allá está tu hijo enamorando jevas
Y ella preguntándome por los limones
cuando yo sólo traía azúcar en los labios
y una papeleta de café que nadie había pedido.

Poemas de Juan Carlos Céspedes traducidos al rumano

POEME de Juan Carlos Céspedes (Siddartha)
Prezentare si traducere de Elena Liliana Popescu

Dacă rămân în tăcere
Dacă rămân în tăcere

Dacă rămân în tăcere
Pot să îi ascult murmurul tălpilor sale
Când vine păşind
Aduce un limbaj ce îmi vorbeşte
De cearşafuri sfâşiate
Şi se aşează în faţa mea şi le leagă cu putere
Îmi spun că au un secret frumos să-mi povestească
Uneori le străbate şi vocea sa capătă
O senzualitate lunecoasă
Şi vorbeşte de o amiază de iunie
În care a învăţat să citească în ochii mei.

SI ME QUEDO EN SILENCIO

Si me quedo en silencio
puedo escuchar el rumor de sus piernas

Cuando viene caminando
trae un idioma que me habla
de sábanas desgarradas

Si se sienta frente a mí y las une muy fuerte
me dicen tener un bello secreto que contar

A veces las cruza y su voz adquiere
una sensualidad deslizante
y habla de una tarde de junio
en que aprendió la lectura de mis ojos.
.......................................................................

Avertizare

Poetule
Ai primit lumina
În schimbul ochilor tăi
Priveşte cu atenţie unde descarci lovitura
Poţi doar să mergi înainte
Şi fiecare pas îţi barează întoarcerea.

ADVERTENCIA

Poeta
has recibido la luz
a cambio de tus ojos
Mira bien dónde descargas el golpe
sólo puedes ir hacia delante
y cada paso te cierra el regreso.
......................................................

De stepă

Ne este teamă să ne atingem
Ceva din noi înspăimântă
Şi noi ne lipim de perete ca umbrele
Respingând contactul cu celălalt
Ceea ce într-un anume fel suntem, de asemenea.

ESTEPARIANA

Da miedo tocarnos
algo de nosotros asusta
y nos pegamos a las paredes como sombras
eludiendo el contacto del otro
ese que de alguna manera también somos.
........................................................................

Portul din Alejandria

Bătrânul conversează cu o prostituată;
ea fumează o ţigară
şi la piept îi latră un câine.
După ce termină de băut
femeia îl păstrează pe marinar în portofel
în timp ce câinele urinează pe un picior al mesei.

PUERTO DE ALEJANDRÍA

El viejo conversa con una prostituta;
ella fuma un cigarrillo
y un perro le ladra en el pecho.
Al terminar su trago
la mujer guarda al marinero en su cartera
mientras el perro orina una pata de la silla.
....................................................................

Indicaţie

Celălalt mal...
Toţi poeţii vorbesc de el
Dar nu există altul
Acesta este unicul.

ACLARACIÓN

La otra orilla…
Todos los poetas hablan de ella
pero no hay otra
esta es la única.
..................................................................

Cetăţean

Cunosc vocea stinsă
care străbate străzile oraşului meu
Mâinile distruse de rugăciune a celor învinşi
Picioarele obosite de scări
care te conduc doar în jos
Îl ştiu bine pe copilul mort
înmormântat cu voci care reproşează
Păsările arse de foc
Vatra goală năruind casa
Mă ştiu zdrobit
ca un strugure din care ţâşneşte must
Mâhnit profund de starea lucrurilor
de atâta luciditate înşurubată în pupile.

CIUDADANO

Yo conozco la voz apagada
que recorre las calles de mi ciudad
Las manos rotas del rezo de los vencidos
Los pies desgastados por las escaleras
que sólo conducen hacía abajo

Yo conozco bien al niño muerto
enterrado con voces de protesta
Los pájaros calcinados por el fuego
El fogón vacío pudriendo la casa

Yo me conozco machacado
como la uva escupiendo mosto
Traspasado por la evidencia
de tanta lucidez atornillada a las pupilas.
..............................................................

Sísif

Poate că destinul pe care îl construim
Să fie această piatră împinsă către vârf
Pe unde cuvântul alunecă din nou
La picioarele următorului poet
Poate ceea ce realizăm cu piatra azvârlită în sus
Să fie eterna descifrare a pasului uitat
Unde vom întâlni cheile precise
Pentru ca într-o zi stânca să-şi ocupe locul pe culme.

SÍSIFO

Quizás el destino que construimos
Sea esa piedra empujada cuesta arriba
Donde la palabra se desliza de nuevo
A los pies del próximo poeta

Quizás lo que realizamos piedra arriba
Sea el eterno descifrar del paso olvidado
Donde encontraremos las claves precisas
Para que algún día la roca ocupe su lugar en la cima.
........................................................