domingo, 5 de abril de 2009

Poemas de Juan Carlos Céspedes traducidos al rumano

POEME de Juan Carlos Céspedes (Siddartha)
Prezentare si traducere de Elena Liliana Popescu

Dacă rămân în tăcere
Dacă rămân în tăcere

Dacă rămân în tăcere
Pot să îi ascult murmurul tălpilor sale
Când vine păşind
Aduce un limbaj ce îmi vorbeşte
De cearşafuri sfâşiate
Şi se aşează în faţa mea şi le leagă cu putere
Îmi spun că au un secret frumos să-mi povestească
Uneori le străbate şi vocea sa capătă
O senzualitate lunecoasă
Şi vorbeşte de o amiază de iunie
În care a învăţat să citească în ochii mei.

SI ME QUEDO EN SILENCIO

Si me quedo en silencio
puedo escuchar el rumor de sus piernas

Cuando viene caminando
trae un idioma que me habla
de sábanas desgarradas

Si se sienta frente a mí y las une muy fuerte
me dicen tener un bello secreto que contar

A veces las cruza y su voz adquiere
una sensualidad deslizante
y habla de una tarde de junio
en que aprendió la lectura de mis ojos.
.......................................................................

Avertizare

Poetule
Ai primit lumina
În schimbul ochilor tăi
Priveşte cu atenţie unde descarci lovitura
Poţi doar să mergi înainte
Şi fiecare pas îţi barează întoarcerea.

ADVERTENCIA

Poeta
has recibido la luz
a cambio de tus ojos
Mira bien dónde descargas el golpe
sólo puedes ir hacia delante
y cada paso te cierra el regreso.
......................................................

De stepă

Ne este teamă să ne atingem
Ceva din noi înspăimântă
Şi noi ne lipim de perete ca umbrele
Respingând contactul cu celălalt
Ceea ce într-un anume fel suntem, de asemenea.

ESTEPARIANA

Da miedo tocarnos
algo de nosotros asusta
y nos pegamos a las paredes como sombras
eludiendo el contacto del otro
ese que de alguna manera también somos.
........................................................................

Portul din Alejandria

Bătrânul conversează cu o prostituată;
ea fumează o ţigară
şi la piept îi latră un câine.
După ce termină de băut
femeia îl păstrează pe marinar în portofel
în timp ce câinele urinează pe un picior al mesei.

PUERTO DE ALEJANDRÍA

El viejo conversa con una prostituta;
ella fuma un cigarrillo
y un perro le ladra en el pecho.
Al terminar su trago
la mujer guarda al marinero en su cartera
mientras el perro orina una pata de la silla.
....................................................................

Indicaţie

Celălalt mal...
Toţi poeţii vorbesc de el
Dar nu există altul
Acesta este unicul.

ACLARACIÓN

La otra orilla…
Todos los poetas hablan de ella
pero no hay otra
esta es la única.
..................................................................

Cetăţean

Cunosc vocea stinsă
care străbate străzile oraşului meu
Mâinile distruse de rugăciune a celor învinşi
Picioarele obosite de scări
care te conduc doar în jos
Îl ştiu bine pe copilul mort
înmormântat cu voci care reproşează
Păsările arse de foc
Vatra goală năruind casa
Mă ştiu zdrobit
ca un strugure din care ţâşneşte must
Mâhnit profund de starea lucrurilor
de atâta luciditate înşurubată în pupile.

CIUDADANO

Yo conozco la voz apagada
que recorre las calles de mi ciudad
Las manos rotas del rezo de los vencidos
Los pies desgastados por las escaleras
que sólo conducen hacía abajo

Yo conozco bien al niño muerto
enterrado con voces de protesta
Los pájaros calcinados por el fuego
El fogón vacío pudriendo la casa

Yo me conozco machacado
como la uva escupiendo mosto
Traspasado por la evidencia
de tanta lucidez atornillada a las pupilas.
..............................................................

Sísif

Poate că destinul pe care îl construim
Să fie această piatră împinsă către vârf
Pe unde cuvântul alunecă din nou
La picioarele următorului poet
Poate ceea ce realizăm cu piatra azvârlită în sus
Să fie eterna descifrare a pasului uitat
Unde vom întâlni cheile precise
Pentru ca într-o zi stânca să-şi ocupe locul pe culme.

SÍSIFO

Quizás el destino que construimos
Sea esa piedra empujada cuesta arriba
Donde la palabra se desliza de nuevo
A los pies del próximo poeta

Quizás lo que realizamos piedra arriba
Sea el eterno descifrar del paso olvidado
Donde encontraremos las claves precisas
Para que algún día la roca ocupe su lugar en la cima.
........................................................

6 comentarios:

cielo claro dijo...

Áquí me tienes otra vez en tus versos, no me canso de leerte, tu poesía es tan humana, tan de piel, tan certera, tan real que uno se adentra y vive la imagen que en cada verso muestras.... un placer acompañarme con tus letras otra vez. Te dejo mi abrazo.

ana rosa dijo...
Este comentario ha sido eliminado por el autor.
ana rosa dijo...

lindos poemas, ritmo e imágenes bellas.saludos desde chile.

mi blog
http://cartasalfuegoanarosabustamante.blogspot.com

Pablo Mariosa dijo...

¡Hola!

Imagino que debe ser una experiencia enriquecedora esto de leer tus versos en otro idioma.

Aprovecho la oportunidad para invitarte a leer mi último escrito.

Saludos,

Pablo

stella dijo...

ÑÑego a tu blog por primera vez y te felicito por sy estructura y lios versos que he leido, felicidades
Un abrazo
DStella

Nerina Thomas dijo...

Felicitaciones!!Es un elogio sin duda.un cariño

© Todos los textos son de propiedad exclusiva de Juan Carlos Céspedes (Siddartha)

El material de este blog puede ser reproducido citando la fuente y el autor

La otra orilla…
Todos los poetas hablan de ella
Pero no hay otra
Esta es la única.

Te ofrezco mi amistad.

Tres poemas de mi cosecha

Un viaje por la fotografía.

El Oráculo de Sidarzia

Un minicuento